Actiunea in obligarea autoritatii publice la emiterea unui act administrativ este o actiune personala fara caracter patrimonial prin care orice persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim , prin nesolutionarea in termen legal a cererii sale sau prin refuzul nejustificat al solutionarii acesteia se adreseaza instantei de contencios administrativ pentru recunoastera dreptului  sau a interesului pretins si repararea pagubei suferite.

Cerererea poate fi introdusa in termen de 6 luni , potrivit art. 11 alin 1) din legea nr. 554/2004  si curge de la data comunicarii refuzului , considerat nejustificat , de solutionare a cererii , fara insa , in acest din urma caz , a fi depasit termenul de 6 luni prevazut de lege.

Termenul de 6 luni curge de la data cand s-a cunoscut refuzul nejustificat sau nesolutionarea in  termen legal a cererii sau a excesului de putere al autoritatii administrative in cazul actiunilor formulate de Avocatul Poporului , Ministerul Public sau ANAF.

Calitate de reclamant ( procesuala activa )  are , potrivit art. 1 din legea nr. 554 /2004 , orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri .

Legea confera posibilitatea procedurala de a sesiza instanta si Avocatului Poporului daca , in urma controlului realizat in baza legii sale de functionare , acesta apreciaza ca ilegalitatea actului sau refuzului autoritatii administrative de a-si indeplini atributiile legale nu pot fi inlaturalte altfel .

Petitionarul dobandeste de drept calitatea de reclamant , urmand a fi citat in aceasta calitate . Daca acesta nu isi insuseste actiunea formulata de Avocatul Poporului la primul termen de judecata , instanta de contencios administrativ anuleaza cererea.

Atunci cand , in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica ,Ministerul Public apreciaza ca incalcarile drepturilor , libertatilor , intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere , cu acordul prealabil al acestora , sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate .Petitionarul dobandeste calitatea de reclamant si va fi citat in aceasta calitate.

Calitate de parat (calitate procesuala pasiva ) are autoritatea publica pretinsa a nu fi solutionat in termen legal cererea reclamantului sau care a refuzat nejustificat solutionarea acesteia .

Potrivit dispozitilor art 16 din legea nr. 554/2004 , reclamantul va putea chema in judecata persoana fizica ( functionarul public ) care a refuzat sa emita actul , daca se solicita plata unor despagubiri  pentru prejudiciul cauzat . Persoana actionata astfel in  justitie il poate chema in garantie pe superiorul sau , de la care a primit ordin scris sa nu elaboreze actul solicitat de reclamant .

 

Obiectul actiunii il constituie solicitarea adresata instantei de a obliga autoritatea administrativa sa emita actul administrativ ori sa elibereze un certificat , o adeverinta sau orice alt inscris pe care o persoana fizica sau juridica este indreptatita sa il obtina in exercitarea unui drept prevazut de lege . Autoritatea administrativa mai poate fi obligata sa efectueze o anumita operatiune administrativa , de pilda sa inainteze documentele primite unei alte institutii , competente sa solutioneze cererea petentului .

Conform dispozitiilor art. 2 alin.1) lit h) din legea nr. 554/2004 , nesolutionarea in termen legal a unei cereri se refera la faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cerererii , daca prin lege nu se prevede alt termen .

Potrivit dispozitiilor art.2 alin. 1) lit.i) din acelasi act normativ , refuzul nejustificat de a solutiona o cerere se refera la exprimarea explicita , cu exces de putere , a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane . Este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau,dupa caz , a plangerii prealabile .

Astfel se poate solicita recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim , privat sau public , in sensul obligarii paratului sa adopte o anumita conduita . Spre exemplu, s-ar putea solicita emiterea unui act , a unui certificat sau chiar incheierea unui contract administrativ

In conformitate cu art.8 alin 2) din legea nr. 554/2004 , instanta de contencios este competenta  sa solutioneze litigiile care apar in faza premergatoare incheierii unui contract administrativ , precum si in orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ . Astfel in raport de dispozitiile art. 18) alin. 4) din aceiasi lege , atunci cand obiectul actiunii in contencios administrativ il constituie un contract administrativ, se poate solicita instantei : obligarea autoritatii publice sa incheie contractual la care reclamantul este indrituit , obligarea uneia dintre parti sa urmeze o anumita conduita , respectiv sa indeplineasca anumite obligatii , suplinirea consimtamantului uneia dintre parti , cand interesul public o cere , aspect ce rezulta din art. 8 alin. 3) din legea nr. 554/2004 , conform caruia principiul libertatii contractuale este subordonat principiului interesului public.

 

Potrivit art. 18 alin. 5), daca instanta a admis actiunea si a obligat autoritatea publica la emiterea unui  act , la incheierea contractului cu reclamantul sau la indeplinirea anumitor obligatii , atunci aceasta poate fi obligata si la plata de penalitati pentru fiecare zi de intarziere , pana la indeplinirea obligatiei .

La cererea partilor interesate , instanta va putea stabili un termen de executare , prevazut in dispozitivul hotararii .

 

Reclamantul poate solicita , potrivit art.8 alin.1) din legea nr. 554/2004 si obligarea paratilor la repararea pagubelor materiale si morale ce i-au fost cauzate prin refuzul emiterii actului administrativ. Potrivit art. 19 din aceiasi lege , cererea de despagubiri poate fi formulata si pe cale separata , in termen de 6 luni de la data cand a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei .

Ca motive de fapt , se vor mentiona :

1. calitarea reclamantului de persoana vatamata prin nesolutionarea cererii sale in termen legal sau prin refuzul nejustificat al emiterii unui act administrativ;

2. calitatea paratului de autoritate publica ;

3. faptul ca actiunea este intentata pentru nesolutionarea in termenul legal a unei cereri sau pentru refuzul nejustificat de a solutiona o cerere , in sensul prevazut de art. 2 , alin 1) lit h) si i) din legea contenciosului administrativ.

4. enuntarea dreptului sau interesului legitim , public sau privat , vatamat. Se va mentiona in mod concret care este dreptul sau interesul legitim incalcat si in ce consta vatamarea care i-a fost adusa reclamantului prin incalcarea acestora.

5. in ce constau daunele produse prin refuzul emiterii actului administrativ sau prin nesolutionarea in termen a unei cereri . Aceste daune pot fi materiale si morale . Cerererea pentru acordarea daunelor materiale sau morale este facultativa , fiind la latitudinera partii sa o formuleze in cadrul actiunii principale sau pe cale separata ;

6. prin modificarile aduse legii nr. 554/2004 , nu mai este necesara formularea plangerii prealabile in cazul refuzului nejustificat de a solutiona o cerere sau pentru nesolutionarea in termen legal al unei cereri . Astfel ,reclamantul poate formula actiune in fata instantei de contencios administrativ , de la data comunicarii refuzului , considerat nejustificat , de solutionare a cererii sau de la data expirarii termenului legal de solutionare a cererii , fara insa , in acest din urma caz  a se depasi termenul de 6 luni prevazut de lege .

7. daca obiectul litigiului priveste obligarea autoritatii publice la incheierea contractului administrativ la care reclamantul este indrituit sau se solicita ca una dintre parti sa urmeze o anumita conduita , indeplinind anumite obligatii , ori sa se suplineasca consimtamantul uneia dintre parti , cand interesul public o cere , atunci se vor invedera temeiul de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea reclamantului .

Dispozitiile art.1 ) din legea nr.554/2004 constituie temei de drept pentru promovarea unor actiuni impotriva autoritatii publice .

In probatiune : 1. iscrisuri- reclamantul trebuie sa depuna raspunsul autoritatii publice prin care i s-a comunicat refuzul rezolvarii cererii sale , potrivit art.12 din legea nr. 554/2004 . Daca nu a primit nici un raspuns la cererea sa , atunci va depune copia cererii  certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica , precum si orice alt inscris prin care se face dovada sustinerilor reclamantului .

Reclamantul se va mai putea folosi de inscrisuri pentru a dovedi daunele cauzate prin refuzul emiterii actului administrativ , precum si de orice alte inscrisuri care sustin pretentiile sale .

2. interogatoriul paratului – pentru recunoasterea de catre acesta a faptului ca s-au produs daune sau a altor aspecte privitoare la situatia de fapt .

3. martori – pe acelasi a aspect ca si cel vizat de interogatoriu.

In conformitate cu art. 16 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru : In materia contenciosului administrativ , cererile introduce de cei vatamati in drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxeaza dupa cum urmeaza :

a.     cererile pentru anulartea actului sau , dupa caz , recunoasterea dreptului pretins , precum si pentru eliberarea unui certificat , a unei adeverinte sau a oricarui alt inscris – 50 lei .

b.     cererile cu caracter patrimonial , prin care se solicita si repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ – 10% din valoarea pretinsa , dar nu mai mult de 300 lei .

Potrivit art. 30 alin.1) din O.U.G. nr. 80/2013 , sunt scutite de taxa judiciara de timbru  actiunile si cererile , inclusiv caile de atac formulate , potrivit legii , de Senat , Camera Deputatilor , Presedintia Romaniei , Guvernul Romaniei , Curtea Constitutionala , Curtea de Conturi , Consiliul Legislativ , Avocatul Poporului , de Ministerul Public si Ministerul Finantelor Publice , indiferent de obiectul acestora , precum si cele formulate de alte institutii publice , cand au ca obiect venituri publice .

Instanta competenta : 1.  teritorial –  instanta de la domiciliul reclamantului sau cea de la domiciliul paratului , potrivit art. 10 alin. 3) din legea nr. 554/2004 . Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului , nu se mai poate invoca exceptia necompetentei teritoriale .

2. material – potrivit art 10) alin.1) coroborat cu art. 30 din legea nr. 554/2004 , competenta in prima instanta este impartita intre tribunal si curtea de apel  , daca prin lege speciala nu se prevede altfel , dupa cum urmeaza :

- tribunalul administrativ –fiscal , acolo unde acesta functioneaza , sau sectiile si completele specializate de la tribunal , acolo unde instanta specializata nu s-a infiintat , are competenta sa judece in fond : - litigiile care privesc actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene ; - litigiile care privesc taxe si impozite , contributii , datorii vamale si accesorii ale acestora de pana la 1.000.000 lei .

- curtea de apel , respectiv sectia de contencios administrativ –fiscal( sau completele specializate ), are competenta sa judece , in fond :

- litigiile care privesc acte administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale ;

- litigiile care privesc taxe si impozite , contributii , datorii vamale si accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei ;

Legea nr.2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatorestri  precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a legi nr. 134/2010 privind codul de procedura civila , a prevazut unele derogari in privinta componentei de solutionare a actiunilor in contencios administrativ intemeiate pe unele acte normative speciale , respectiv :

- cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale functionarilor publici sunt de competenta  sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului , cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante .

 

Inapoi