Denuntul este incunostintarea organelor de urmarire penala facuta de o persoana fizica sau juridica , despre savarsirea unei infractiuni .

 

Prin formularea denuntului , petentul nu dobandeste nici o calitate procesuala , avand eventual calitatea de martor in masura in care sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 114 alin 1) CPP si marturia acestuia este necesara in procesul penal.

 

Petentul  nu are un interes procesual recunoscut , motiv pentru care nu poate formula, in principiu , o plangere impotriva solutiei procurorului . Se poate recunoaste o asemenea calitate in cazul in care se reclama incalcari ale art. 2 sau 3 din Conventia europeana , incalcari pe care organele de urmarire penala trebuie sa le verifice prin efectuarea unei anchete efective .

 

Spre deosebire de plangere ,care nu poate fi facuta decat de catre persoana vatamata , denuntul il poate face orice persoana fizica sau juridica ce are cunostinta despre comiterea unei fapte penale.

 

In anumite situatii , denuntul este obligatoriu , sub sanctiunea legii penale .

Astfel dispozitiile art. 266 NCP sanctioneaza omisiunea de nedenuntare de indata ce a luat la cunostiinta de comiterea unor fapte prevazute de legea penala contra vietii sau care au avut ca urmare moartea unei persoane , precum si fapta functionarului public care a luat cunostiinta de savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile  si a omis sesizarea organelor de urmarire penala (art. 267 NCP ).

 

Exista si situatii cand faptuitorul se poate autodenunta , fie  pentru a scapa de raspundere penala , fie pentru a beneficia de circumstantele care sa-i micsoreze pedeapsa, situatie in care spre exemplu  mituitorul poate scapa de raspundere penala daca denunta fapta sau darea de mita inainte ca organele de urmarire penala sa fie sesizate pentru acea infractiune ( art. 290 alin. 3) NCC .

 

Conform art. 268 alin. 3) Cod penal , daca cel care se face vinovat de comiterea infractiunii de denuntare calomnioasa revine si declara ca denuntul , plangerea sau probele sunt nereale mai inainte de retinerea , arestarea sau punerea in miscare a actiunii penale fata de subiectul pasiv al infractiunii , denuntatorul nu se mai pedepseste .

 

In cazul in care o persoana care a savarsit una dintre faptele prevazute de art. 367 alin. 1) -3) NCP  , inlesneste in cursul urmaririi penale , aflarea adevarului si tragerea la raspundere penala a unuia sau mai multor membri apartinand unui grup infractional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Denuntul trebuie sa cuprinda descrierea faptei , iar daca se cunoaste faptuitorul , trebuie sa se indice numele , prenumele si adresa acestuia .

 

Denuntul scris trebuie semnat de denuntator , iar in cazul denuntului oral  acesta se consemneaza intr-un proces verbal de catre organul in fata caruia a fost facut .

In practica juduciara se intalnesc cazuri cand denuntatorul nu-si descopera identitatea , fie prin neindicarea acestuia in denunt ( anonim ) , fie prin indicarea unei identitati false ( pseudodenuntul ) . Acestea nu pot fi considerate denunturi , nu li se aplica prevederile art. 290 ncpp  si constituie in fapt o forma de realizare a sesizarii din oficiu .

 

Denuntul se adreseaza organelor de urmarire penala , respectiv organele de politie sau procurorul , potrivit competentei materiale, teritoriale sau functionale , prevazute de dispozitiile art. 55-60 NCPP . Competenta generala apartine organelor de cercetare ale politiei judiciare potrivit art. 55 NCPP  , iar in cazul anumitor infractiuni , legea prevede o competenta speciala penrtru organele de cercetare speciale – art. 57 alin. 2) CPP sau pentru procuror – art. 56 CPP .

Dispozitiile art.290 CPP  prevad expres ca denuntul se poate face doar personal . Din aceasta cauza nu se aplica prevederile art. 289 alin. 3) si  7) CPP  refeitoare la exercitarea sesizarii prin mandat .

 

Referitor la denuntul penal ,sunt relevante dispozitiile art. 289 CPP  cu privire la reglementarile generale ale plangerii , precum si dispozitiile art. 294 alin. 2) -4) CPP , care prevad situatia in care denuntul nu indeplineste conditiile de forma cerute de lege , ori descrierea faptei este incompleta sau neclara , motiv pentru care se restituie pe cale administrativa petitionarului , cu indicarea elementelor care lipsesc .         

 

Inapoi